municipiului, precum si la achizitionarea unor tramvaie.
In ceea ce priveste prima hotarare trebuie remarcat faptul
ca gunoiul oradenilor era colectat si transportat pana la momentul deciziei
Consiliului Local intr-o groapa neecologica, o adevarata bomba cu ceas pentru
sanatatea oradenilor. Noua strategie de depozitare a deseurilor a fost facuta
in cadrul unui parteneriat public-privat cu firma maghiara Keviep incheiat la
data de 23 decembrie 2003. Contractul de asociere dintre Primarie si firma
maghiara negociata prin intermediul unei societati avocatiale din Bucuresti a
fost aprobat fara probleme de legislativul local; conditiile in care acest
parteneriat fusese stabilit erau mai mult decat multumitoare: in schimbul a 72
de hectare situate in Episcopia Bihor, Keviep se angaja ca, pe banii ei, sa
construiasca un depozit ecologic de deseuri, iar timp de 20 de ani sa-l si
administreze. Investitia la care se angaja firma era de 14 milioane de euro.
Noul contract le aducea oradenilor atat avantaje, cat si dezavantaje: un tarif
nou, superior celui actual, dar si un spatiu de depozitare modern, dupa modelul
celor care functioneaza in lumea civilizata. Reactia celor doi
operatori care
se ocupau de colectarea si transportul gunoiului in groapa neecologica a fost
previzibila: cele doua societati au obiectat ca pretul de operare este mare,
desi, de-a lungul unui an de zile, avusesera timp destul pentru a purta
negocieri cu reprezentantii Primariei. Aceste negocieri au avut loc in cele din
urma, partile picand de acord asupra faptului ca, in calitate de unica
autoritate responsabila cu gestiunea serviciilor publice, Consiliul Local este
singura entitate care poate reglementa si controla serviciul de salubrizare.
Mergand pe ideea "decat un serviciu ieftin si prost facut, mai bine unul
putin mai scump, dar de calitate", operatorii au cazut de acord la un
moment dat asupra unor tarife de operare. In momentul in care, la inceputul
anului 2005, prima celula ecologica a intrat in functiune, una dintre societati
- Urbana – a "defectat".
Comportandu-se iresponsabil, managerii Urbana
au inceput sa transporte gunoiul foarte departe de Oradea,
in localitatea Alesd, intr-o groapa, de asemenea neecologica. Toate acestea in
ciuda Hotararii de Consiliu Local care obliga in mod precis operatorii sa
utilizeze noua celula ecologica abia data in functiune. In loc sa amendeze
imediat atitudinea iresponsabila a societatii, prefectul Ilie Bolojan s-a
raliat imediat actiunilor societatii, punand in discutie probleme de
oportunitate, iar nu de legalitate, legate de acest parteneriat public-privat.
Fara sa fie constient de lipsa de temeinicie a gestului sau, Bolojan i-a
indemnat neoficial pe responsabilii Urbana sa dea in judecata Consiliul Local.
Deocamdata, prima runda a procesului i-a fost societatii Urbana
total nefavorabila.
Cei doi presedinti de complet care au judecat procesul au
decis ca SC Urbana nu are dreptate sa atace pentru ilegalitate cele doua
decizii ale legislativului local prin care s-a impus inchiderea vechii halde
neecologice a orasului si prin care s-a pus tarif maxim pentru serviciile de
salubrizare menajera la nivelul Oradei, in conditiile in care municipalitatea
nu are nici un fel de relatie contactuala cu societatile de salubritate din
Oradea. Acest joc de-a soarecele si pisica a continuat insa, odata cu
contestarea de catre prefect in contencios administrativ a acestor hotarari,
manevra care ameninta sa arunce Oradea
intr-o criza fara precedent.
Deschis la capuseli
O alta initiativa aprobata de Consiliul Local Oradea, dar
contestata fara motiv de prefect, a vizat imbunatatirea calitatii serviciului
de transport public, parte dintr-o strategie elaborata de refacere a
infrastructurii, care a insemnat de fapt o modernizare totala: reabilitarea
retelei de canalizare, refacerea cailor de rulare, imbunatatirea parcului auto
cu 30 de autobuze noi. Pentru desavarsirea strategiei, reprezentantii
Consiliului Local au decis achizitionarea a 23 de garnituri de tramvaie moderne
de la Regia de Transport din Berlin,
decizie care a starnit o reactie vehementa din partea lui Ilie Bolojan.
In fapt, responsabili ai regiei de transport si ai
Consiliului Local din Oradea au vizitat mai multe regii similare din Occident,
pentru a depista oportunitati de achizitionare a unor tramvaie care sa
corespunda din punct de vedere tehnic cu liniile din municipiu, dar cu dotari
la
nivel european. Cele mai bune garnituri au fost depistate la Regia de
Transport din Berlin, ai carei manageri au fost de acord sa disloce 23 de
tramvaie din cele peste 400 pe care le utilizeaza astazi, dar numai la un pret
de 115 mii de euro bucata, ceea ce ar fi insemnat un efort financiar de peste
2,5 milioane de euro pentru Oradea. In urma unor negocieri indelungate,
responsabilii oradeni au reusit sa coboare nesperat pretul la circa 65 de mii
de euro, facand o economie de peste un milion de euro, in conditiile in care
tramvaiele nemtesti dispuneau si de un echipament de recuperare a curentului
electric, avand un consum redus cu 30 la suta, calitate ce amortiza investitia
in decurs de 9-10 ani de la exploatare si care, astfel, permitea regiei de
transport oradene sa nu mai mareasca deloc tariful de transport!
Asa cum spuneam, desi Consiliul Local Oradea a aprobat
achizitionarea acestor garnituri, prefectul Ilie Bolojan a contestat imediat
hotararea, sustinand ca o asemenea achizitie trebuia sa fie facuta prin
licitatie publica, fara sa inteleaga ca, la un asemenea nivel, orice licitatie
publica ar fi generat aparitia unor intermediari/capuse care ar fi avut
posibilitatea de a baga in buzunar pe baza de comision sute de mii de euro
nemunciti.
Bolojan insista asupra legalitatii actelor adoptate de
Consiliul Local Oradea si pozeaza in aparatorul unei ordini legale pe care
multi specialisti in administratie publica o considera contraproductiva. Caci
legea achizitiilor publice impusa administratiei locale, bazata pe oferta de
pret cea mai scazuta, se transforma de multe ori si in oferta calitativa cea
mai scazuta, un lucru cat se poate de daunator la modul in care este cheltuit
banul public. In cazul haldei de gunoi, ia apararea unui prestator de servicii
care doreste sa practice tarife pentru populatie aproape duble fata de cele
maximale dorite de municipalitate. Or, in acest caz, este evident ca aparand
asa-zisa ordine legala, Bolojan nu ia in considerare interesul cetateanului:
accesul la servicii publice de calitate la un pret cat mai mic si care sa-i
afecteze cat mai putin buzunarele.
Mai mult decat atat, prefectul face si jocul unor grupuri de
interese direct implicate in ambele probleme: intermediarii care doresc sa
capuseze bugetul local prin organizarea unei licitatii internationale pentru
achizitionarea de tramvaie si holdingul fratilor Micula care vor sa puna mana
pe serviciul de salubritate al orasului.
Datorii disparute subit
Prefectul Ilie Bolojan este implicat si in afaceri detinand
doua societati din domeniul comertului. Ciudat este faptul ca la finele anului
trecut, conform statisticilor Ministerului Finantelor, firmele patronate de
Bolojan, SC Campus si Campus
Com SRL acumulau datorii la bugetul de stat de circa 1,5 miliarde lei. Anul
acesta, brusc, cele doua societati au disparut de pe "lista
datornicilor", in conditiile in care afacerile prefectului nu au avut o
evolutie spectaculoasa. De unde a avut Bolojan banii necesari, peste un miliard
si jumatate, pentru a-si plati intr-un timp record datoria la stat, de vreme ce
in declaratia de interese sustine ca el si sotia sa, Florentina, nu incaseaza
impreuna mai mult de 67,2 milioane lei pe an, adica putin peste 5 milioane
lunar? Prefectul ar trebui astfel sa ofere explicatii opiniei publice vizavi de
acuzatia ca la mijloc s-ar afla controversatii magnati Ioan si Viorel Micula
care ar fi platit datoriile acumulate de societatile lui Bolojan, cumparandu-i
astfel bunavointa.